Marea cântăreaţă Laurie Anderson, unul dintre artiştii care au revoluţionat muzica secolului XX, considerată un adevărat pionier al artelor performative, concertează joi la Teatrul de Operetă din Bucureşti.
Laura Phillips Anderson, personalitate „multilateral dezvoltată" (ca să folosim o expresie din limbajul de lemn comunist), acum învârstă de 63 de ani, este cântăreaţă, instrumentist, compozitor, poet, fotograf, critic de artă, antropolog, inventator, regizor de film, sculptor, unicul artist din istorie care a colaborat vreodată cu NASA, lutier, dacă luăm în considerare faptul că şi-a creat singură celebra vioară cu arcuş care în loc de fire de păr de cal are o bandă magnetică, instrument unicat ce produce sunete în contact cu capul de casetofon ataşat corpului viorii şi lista nu se încheie aici. Un adevărat om al Renaşterii născut la câteva secole distanţă. Artist inepuizabil, Laurie Anderson se dovedeşte de o modestie rară, calitate de care se învrednicesc, în general, doar marile spirite.
Aveţi o grămadă de ocupaţii. Ce meserie vă place însă să spuneţi că aveţi?
L.A.: Dacă încep să le înşir pe toate obosim amândouă şi-i plictisim şi pe cititori. Hai să convenim că sunt artist multimedia. Sună bine, nu? Par foarte ocupată...
„Am mai fost cândva demult în România, într-o altă viaţă parcă"
Şi artistul multimedia Laurie Anderson vine pentru prima dată în România?
L.A.: Nu. Am mai fost cândva demult, într-o altă viaţă parcă. Era în anii '80. Nu ţin minte decât că era întuneric beznă în tot Bucureştiul. Şi teribil de frig. Bine, ce e drept, eu am concertat într-un patinoar, aşa că frigul făcea parte din „program". A, şi era şi Ceauşescu prin preajmă, pe atunci. N-a venit la concert, dar i se simţea spiritul malefic prin tot oraşul. Bine că aţi scăpat de el!
Ce aţi concertat atunci?
L.A.: Dacă îmi amintesc bine, era s
