Introducere
La data de 12.10.2010, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (“CEDO” sau “Curtea”), a emis prima hotarare pilot impotriva Romaniei in cazul intitulat Maria Atanasiu et. Alt. v. Romania (“Hotararea Pilot”). Hotararea in sine nu a fost un soc, dat fiind numarul semnificativ de hotarari deja adoptate de Curte impotriva Romaniei, in procesul de restituire, pe parcursul ultimilor ani. In aceste decizii, Curtea a sanctionat in mod repetat statul roman pentru incapacitatea sa de a institui un mecanism real de restituire si despagubire pentru victimele regimului comunist. Totusi, pare ca autoritatilor romane nu le-a pasat de aceste decizii, in conditiile in care nu au intreprins nimic pentru a remedia situatia, timp de aproape un deceniu, se arata in studiul The Romanian Digest.
Legea 10/2001 a fost adoptata in mod ostentativ pentru a despagubi persoanele ale caror imobile au fost confiscate de regimul comunist. In realitate, aceasta a fost doar putin mai mult decat o simpla smecherie. Vointa politica pentru a crea un sistem efectiv de restituire a lipsit. Chiar si dupa reformele din 2005, nu s-a infaptuit niciun efort substantial pentru a adopta masuri serioase, care sa asigure functionalitatea sistemului. Solutionarea dosarelor trena ani intregi, de foarte multe ori solicitantii nemaifiind in viata pentru aflarea solutiei. Intregul sistem este de fapt afundat intr-o negura de indecizie si indolenta.
Acum, ca urmare a interventiei Curtii, intreaga situatie din Romania trebuie sa se modifice imediat. Altfel, statul roman va fi afectat de efectele considerabile ale „Hotararii Pilot”. Desi Curtea a recomandat anterior, de multe ori, Romaniei sa remedieze problemele procedurale substantiale din sistemul de restituire si despagubire, nu s-au schimbat prea multe. Confruntata cu inactivitatea si lipsa vointei politice demonstrate de autorit
