- Cultural - nr. 669 / 10 Noiembrie, 2010 S-a nascut in 1943, in Moldova de peste Prut, si nu va muri niciodata ! Eu asa simt, ca nu ne-a parasit !. A plecat dintre noi doar trupul, "cum ne e dat la fiecare", dar Adrian Paunescu este si va fi in dialog cu noi (cei care am avut privilegiul de a-i fi fost contemporani) si cu viitoarele "generatii in blugi" ale mileniului III. Trupul ii va deveni tarana din care s-a ivit, dar noi, cei vremelnic ramasi, il vom auzi si il vom intelege mai bine, dar si mai dureros, mai tragic, vorbindu-ne, din cartile sale! Ne vorbeste si acum, despre Iubire! Iubirea de parinti, iubirea de tara, iubirea de neam, iubirea de valori! Nu stiu cum pot, cum mai am puterea sa astern aceste randuri, acum! Resimt dureros plecarea Poetului din viata pamanteana! Ce pot face, decat sa refuz aceasta realitate, inlocuind-o cu o alta, mai puternica decat toate realitatile lumii materiale, aceea ca Adrian Paunescu este viu, in sufletul meu! Ma uit la Tv, pe diverse posturi. Toate ma informeaza despre plecarea Poetului. "Ce tot basmiti ca ne-a plecat Poetul/ Lasandu-ne aici, mai tristi si mai saraci?" _ incerc sa-mi transcriu durerea din suflet, pe coala alba din fata mea... Paunescu e viu! Nu mai pot continua sa scriu. Ma ineaca lacrimile. Ma salveaza sunetul telefonului. La telefon este domnul Ioan Nicolaescu, omul care a contribuit la venirea lui Adrian Paunescu in calitate de senator de facto, in judetul Mures. Glasurile ne sunt stinse, soptim cuvintele, ne amintim de atatea si atatea zile si nopti luminoase petrecute impreuna cu Adrian Paunescu...acea noapte cand, dupa spectacolul Cenaclului, de la Catedrala Invierii, am mers la Spitalul Judetean, unde se afla pe patul de suferinta luminosul ierarh si carturar IPS Antonie Plamadeala, Mitropolitul Ardealului. Impresionat pana la lacrimi de suferinta ierarhului, Adrian Paunescu a pornit inca din acel