Aflată într-o nouă etapă a afirmării sale plenare, cum ar spune domnul Vanghelie, „care este el", sărăcia autohtonă a intrat pe deplin în Europa. Ce-i drept, cozile capitalismului de la Constanţa, dedicate ajutoarelor trimise în România de către UE, nu diferă prea mult de cele cu care ne obişnuise orânduirea comunistă. În fapt, avem parte de acelaşi peisaj cenuşiu, poate chiar mai sumbru decât marca Epocii de aur. După vechiul refren „Foaie verde/ Trei poloage/ Foamea la pământ mă trage". Cozile europene de la Constanţa constituie o dovadă evidentă că, în materie de sărăcie şi disperare, am depăşit toate recordurile! Cu un amendament. Cei pedepsiţi să aştepte ore în şir ca să primească un pachet cu mălai grişat european fac parte din pătura sărăciei lucie.
Care pătură, constat cu tristeţe, se întinde mai mult decât plapuma roz-bombon promisă de actualii guvernanţi! De ce am spus că sunt pedepsiţi? Credeţi că, pentru un bătrân de 90 de ani, dau un singur exemplu, este un motiv de fericire naufragiul la care a fost condamnat, punctez, pe un scăunel sau în baston, cu traista goală pe post de drapel, la coada disperării? Starea de fapt existentă a scos la iveală un adevăr fără precedent. Constanţa face parte din nucleul zonelor care alcătuiesc polul sărăciei în România. Desigur, ţinând cont de implicarea UE în acţiunea de împărţire a pastelor făinoase cu titlul de ajutoare, constat că aşa arată, cel puţin în provincie, capitalismul fără faţă umană...
Pe de altă parte, UE se comportă ca un prezumtiv candidat la postul de primar al oraşului Constanţa. Logic, spun, de vreme ce, atunci când împarte ajutoare celor săraci, Radu Mazăre, edilul şef, este beştelit de cei care îl acuză că vrea să-şi tragă, în perspectiva obţinerii unui nou mandat, capital electoral. Dincolo de păcatele pe care le are la activ actualul primar, trebuie să recunosc că domnia sa a dat
