Chiar dacă se consideră deocamdată o artistă în devenire, Diana este convinsă că poate să ajungă în „lumea bună” a operei.
Totul a început pe vremea când Diana era o mică fetiţă care visa să devină artistă. Când a intrat în clasa întâi la Liceul de Artă “Dimitrie Cuclin” a aflat că muzica nu este chiar aşa de uşoară pe cât credea şi în acelaşi timp a mai descoperit că nimic nu este mai pur şi mai frumos decât aceasta.
De la pian la canto
„Pentru că eram prea mică pentru a face canto clasic am făcut pian până în clasa a VIII-a. Cu toate acestea, îi ascultam întotdeauna cu admiraţie şi mare atenţie pe colegii mai mari de la canto”, mărturiseşte Diana.
Profesorii au învăţat-o că munca stă la baza unei cariere reuşite. Mulţi spuneau că pentru a deveni artist trebuie să ai 10% talent, iar restul de 90% trebuie să fie muncă.
Din clasa a IX-a a început să studieze canto, sub îndrumarea profesoarei Rodica Koler.
„Deşi eram începătoare în arta cântatului, m-am adaptat destul de repede stilului de lucru al doamnei profesoare. Dragostea faţă de operă şi ambiţia de a învăţa şi de a fi cea mai bună au făcut ca toate lucrurile grele să pară uşoare şi plăcute. Doamna profesoară a devenit o a doua mamă pentru mine, numai cu ajutorul dumneaei visul meu poate deveni realitate”, mai spune artista.
Familia este foarte importantă pentru tânăra artistă. Se simte deja confortabil pentru că tatăl o apreciază drept „divă”, iar mama ei aproape că nu o mai recunoaşte pe scenă.
Printre performanţele bifate până acum se numără premiul întâi la Concursul Naţional de interpretare Muzicală şi Coregrafică „Emanuel Elenescu” de la Piatra Neamţ, premiul întâi la Concursul Naţional de interpretare „Miniatura Românească”, premiul al doilea la Concursul internaţional de interpretare „George Georgescu”, desfăşurat la Tulcea şi
