În ultima lună, vânzările la bursa de artă autohtonă înregistrează scăderi vizibile. Lucrări de mare valoare, care au aparţinut unor colecţii faimoase, rămân nevândute. Un simplu exemplu ar putea fi edificator: Lucrarea "Peisagiu românesc (din Vlaici)" semnată de Nicolae Dărăscu, evaluată la 65.000-68.000 lei, în sesiunea de licitaţii din 7 noiembrie, nu a fost, din păcate, achiziţionată. I se alătură multe altele, parcă într-un fel de rezistenţă în faţa situaţiei economice, politice şi sociale de la noi, care lasă un imens câmp gol în planul artelor.

Cum se explică lipsa cumpărătorilor? Criticul şi istoricul de artă Petre Oprea, expert în artă românească şi străină de secol XIX şi XX, consultant la o casă de licitaţii din Bucureşti, vede situaţia mai nuanţat: "Colecţionari adevăraţi sunt foarte puţini. În general, un colecţionar are o slăbiciune pentru doi, trei artişti. Dar mulţi dintre ei nu au banii necesari pentru a investi în artiştii preferaţi. E adevărat, există şi "colecţionarii de glorie", aceia care îşi permit să achiziţioneze un Grigorescu, Tonitza, Luchian... Scăderea tranzacţiilor pe piaţa de artă este firească. Sunt timpuri în faţa cărora oamenii cu bani nu vor cumpăra un Dărăscu sau un Dimitrescu sau un Enea. Aceştia se vor... mulţumi să facă afaceri imobiliare sau altceva mai promiţător. Cei care cumpără Grigorescu, Pallady, Tonitza, Luchian, Petraşcu ştiu că valoarea unor asemenea pictori va creşte încontinuu".

Scăderea dramatică a nivelului de trai la români are, după cum se poate vedea, consecinţe imediate atât în domeniul culturii, cât şi al afacerii cu bunuri culturale. Arta contemporană, de pildă, este din ce în ce mai slab cotată şi tot mai puţin solicitată. Evident, sunt şi excepţii. Tristeţea este că ne dispar artiştii buni, mulţi dintre aceştia luând calea străinătăţii. Peste graniţă, artiştii români şi-au găsit şi, probabi