“ Fara alcool, fara tigari, fara droguri si sa mancati sanatos”. insirand regulile pe care viitoarea mama-surogat urmeaza sa le respecte, vocea Rumianei Nenceva, 34 de ani, stomatolog in Varna, Bulgaria, devine mai slaba si mai calma.
Nenceva a sosit in Ucraina in cautarea unei mame-surogat. Diagnosticata cu cancer uterin in iunie 2008, ea nu poate purta o sarcina. Situatia ei se inscrie intr-un fenomen tot mai raspandit: cel al femeilor care nu pot ramane gravide si care, din cauza ca in tara lor mamele purtatoare sunt interzise de lege, calatoresc mii de kilometri pana in Ucraina ca “sa inchirieze” uterul altei femei.
Victime ale unei societati care condamna femeile fara copii, mai ales in Balcani, ele se confrunta si cu legislatia care, in majoritatea tarilor, este ostila fata de mamele surogat platite.
Ele opteaza pentru Ucraina datorita legislatiei permisive din aceasta tara, a infrastructurii sale medicale relativ dezvoltate si a pretului.
Majoritatea femeilor care ajung in Ucraina provin din Europa Occidentala si din cele doua Americi, pentru ca, in general, ele isi permit sa plateasca tarifele. Dar un numar tot mai mare de femei sunt, ca si Nenceva, salariate din clasa mijlocie, venind din Balcani, pentru care preturile mai inseamna inca un imens sacrificiu.
Personalul Centrului International pentru Mame-Surogat din Ucraina (ISMC) i-a spus (doamnei Nenceva) ca nu este singura femeie cu acest nume din Bulgaria, care sa fi strabatut peste 2000 de kilometri pana la Harkov.
“Avem multi pacienti din Balcani”, marturiseste o angajata a centrului. In timp ce se afla acolo, Nenceva a descoperit o alta calatoare din Balcani, Snejana, o femeie rotofeie, de vreo patruzeci de ani, din Macedonia.
Intr-o maniera oficiala, femeia de la birou precizeaza ca, atunci cand alege surmama ( denumirea in limba r
