„F are 14 ani, elevă în clasa a VIII-a care refuză să mai meargă la şcoală acuzând o stare fizică de rău, dureri de cap, oboseală. Comportamentul de evitare a apărut treptat, a început cu lipsa ei de la câteva ore până la a nu mai putea merge la şcoală deloc. Refuză să iasă din casă pentru că spune: „mă simt rău pe stradă” pentru că oamenii îşi dau seama că „sunt o ciudată”. Gândeşte că dacă merge la şcoală va fi interogată, nu va şti şi va lua nota 4 deşi îşi pregăteşte temele. A început să evite orice situaţie socială care implică o posibilă evaluare din partea celorlaţi, singurele interacţiuni pe care le poate susţine sunt cu părinţii şi o prietenă.”

De ce se tem copiii şi adolescenţii cu anxietate socială?

Situaţii de performare socială în care copiii simt că sunt observaţi de către ceilalţi: vorbitul în public (prezentarea unei lucrări în faţă clasei), participarea în timpul orei (răspunsuri sau întrebări în timpul orei, cititul cu voce tare), mâncatul în faţa altor persoane, scrisul în faţa altor persoane (la tablă), performarea unor activităţi în public (cântat pe scenă, activităţi sportive), intrarea într-o încăpere în care toată lumea s-a aşezat deja. Situaţii de interacţiune socială în care copiii interacţionează cu alte persoane pentru a dezvolta relaţii apropiate: întâlnirea unor persoane noi, vorbitul către colegi sau prieteni, invitarea prietenilor să facă lucruri împreună, mersul la evenimente sociale (aniversări, petreceri), vorbitul către adulţi (prieteni), întâlniri cu persoane de sex opus, vorbitul la telefon, exprimarea opiniei, lucrul în grup (la un proiect cu alţi copii), comanda la un restaurant. Unii copii se tem doar de o singură situaţie socială, de exemplu vorbitul în public, în timp ce alţii se tem de mai multe situaţii sociale.

Cum recunoaştem anxietatea socială la copii?

Copiii şi adolescenţii care suf