Caută şi păstrează, în acelaşi timp, tradiţiile Maramureşului de peste 35 de ani. A înfiinţat o fundaţie, pe care a numit-o IUGA, după numele său.

A venit pentru prima dată în Maramureş la 25 de an. Încă din prima zi, l-a intuit aşa cum îl înţelege şi astăzi, după decenii de muncă, cercetare şi întâlniri cu oamenii satului şi meşterii populari. „Îmi amintesc şi astăzi prima mea zi în Maramureş: mi-am petrecut câteva ore bune în turnul bisericii Nistoreştilor, din Săliştea de Sus, cu nebunul satului. De acolo puteam vedea casele, îi puteam vedea pe oamenii satului şi îndeltnicirile pe care aceştia le aveau. La vremea respectivă, am fost foarte impresionată de poarta maramureşeană, suficient încât să o studiez în amănunt şi să o aleg ca temă pentru licenţa pe care o aveam de predat la Facultatea de istorie, de la Universitatea Bucureşti“, mărturiseşte Georgeta Iuga.

Istoria şi arheologia, pasiunile sale

Imediat după absolvirea facultăţii, Georgeta Iuga s-a angajat ca profesor de germană la o şcoală din Cavnic, iar un an mai târziu, odată cu deschiderea Oficiilor Judeţene pentru Patrimoniu Cultural Naţional în toată ţara, s-a angajat ca muzeograf. Timp de 25 de ani aceasta a avut ocazia să îi treacă prin minte, mână şi suflet multe din valorile culturale a Maramureşului, de la obiecte de artă până la descoperiri arheologice care au marcat filele de istorie ale judeţului. „Istoria şi arheologia m-au pasionat încă din copilărie, astfel încât, odată ajunsă la muzeu am participat şi organizat cercetări arheologice. Au fost multe descoperiri importante la vremea respectivă, însă mă gândesc cu drag la cele din Oarţa de Sus, unde am găsit o monedă de Histria, din secolul al II-lea înainte de Hristos, care era din bronz, dar şi un tezaurul de dinari imperiali romani care număra peste 300 de monede din argint“, îşi aminteşte Georgeta Iuga.

Are peste 10 pro