Elena Udrea i-ar putea mulțumi Robertei Anastase (sau ar putea fi invidioasă – Dumnezeu știe cum judecă): nu mai este ea cel mai detestat (la nivel de mental colectiv) personaj feminin din politica autohtonă. Locul ei a fost luat de președinta Camerei Deputaților. De încăpățânarea cu care se ține Anastase de scaun, depind acum Legea salarizării unice, Legea pensiilor, Legea bugetului. Implicit continuarea acordului du FMI. Și de aici, mai departe, viitorul României (bun sau rău).

Paradoxal (sau nu), Opoziția ar trebui să fie cea care, în acest moment, să-și dorească menținerea în funcție a Robertei Anastase. Roberta Anastase, șefă în Camera Deputaților, e imaginea, ”brandul” dacă doriți, al PDL. O imagine care semnifică furt, discreționarism, indiferență față de lege, bun-simț și alegători. O Roberta Anastase care își prezintă acum demisia ar fi imaginea celei care se sacrifică pentru viitorul României (că nu ar fi vorba de niciun ”sacrificiu” în mod real e altă poveste – dacă cineva își închipuie că fostei ministru Ridzi ori primarului suspendat Solomon le merge rău, se înșeală amarnic).

Pentru Roberta Anastase (dar și pentru PDL, și pentru Traian Băsescu) acesta e momentul ideal pentru a se retrage din funcția de președinte al Camerei Deputaților. Imaginea de infractoare de drept comun ar putea-o înlocui cu o variantă modernă a Anei lui Manole, care se lasă zidită pentru terminarea mănăstirii. Mai mult, demisia Robertei Anastase i-ar obliga pe cei din PSD și PNL să intre la discuțiile pe fond a celor trei legi. Iar o eventuală blocare a acestora (cu toate implicațiile care decurg din acestea – adio acord cu FMI, imposibilități de împrumut și de plată etc.) ar fi responsabilitatea lor. Roberta Anastase în fruntea Camerei Deputaților le oferă însă argumentul moral și legal pentru a evita discuțiile de fond. Pentru că nu există nicio justificare și nici