Cetatea Aradului a fost construită cu banii împărătesei Maria Tereza, după metodele secrete ale celor mai renumiţi ingineri militari ai vremii.
Deşi Imperiul Habsburgic se zbătea într-o criză economică de proporţii pentru perioada de acum trei secole, împărăteasa Maria Tereza construia infrastructură în Ardeal. Ea a ridicat, printre altele, Biserica Minoriţilor „Schimbarea la Faţă" din Cluj, şcoala românească din Beiuş şi multe altele. Astfel, la Arad a fost ridicată Cetatea Aradului, care avea rol de apărare pentru oraş. După mai bine de două secole, Cetatea Aradului a devenit un brand al oraşului de pe Mureş, pentru că este cea mai bine conservată fortificaţie de acest gen din România. În Europa, o asemenea cetate se află la Slavonski Brod, în Croaţia.
Lanţ uman pentru construcţia cetăţii
Cetatea Aradului a fost construită pe malul stâng al Mureşului. A fost proiectată de Ferdinand Philipp Harsch în stilul fortificaţiilor franceze de tip Vauban-Tenaille, în formă de stea cu şase colţuri, prevăzută cu trei rânduri de cazemate subterane şi mai multe rânduri de şanţuri, care puteau fi inundate. Aceste amenajări au reprezentat în epocă adevărate secrete tehnologice, care au transformat Cetatea într-o fortificaţie, practic, de necucerit. Lucrarea a durat 20 de ani, între 1763 şi 1783, şi a fost executată de mii de deţinuţi. Legenda spune că Cetatea Aradului a fost construită cu cărămizi transmise din mână în mână de un lanţ uriaş de militari, de la fabrica din Jimbolia până la Arad.
Poarta principală şi clădirile din interior au fost construite în stil baroc. În interiorul cetăţii exista o biserică catolică şi în clădirile din jur au fost găzduiţi călugării franciscani. Până în 1918, cetatea a fost una dintre cele mai mari închisori militare ale Imperiului Austro-Ungar. Aici au fost închişi militari imperiali, răsculaţi ai lui Horia, C
