Pokemonish! Are păru-n ochi, pierce-uri în doctrină, cucuri în cap şi se taie cu lama. Neînţeleasă, deprimată de zici c-ascultă toată ziua My Chemical Romance - I'm Not Okay, suge bomboane roz şi plânge. Asta-i Opoziţia.
O cheamă barbarul de tiran, Traian Băsescu, la Cotroceni. N-are chef să se ducă. Doar de-aia-i Opoziţie, ca să se opună. În prostia mea fără leac speram că Victor se va lua de mânuţă cu Crin şi, cocoşaţi de soluţii, vor urca până-n Deal ca să bată cu pumnu-n masă, să-şi impună punctul de vedere. Şi, dacă nu, vor ieşi la declaraţii, în faţa uşii masive din lemn sculptat, îşi vor flutura proiectele pentru România şi vor anunţa poporul: Ne-am bătut pentru voi, aici nu suntem băgaţi în seamă, ne ducem în Parlament şi continuăm lupta! Aiurea. Disperaţi de viaţă, contemplă dezastrul, ascultă hitul emo-tivilor, "Panic at the Disco", şi abia aşteaptă să se facă "Nine in the Afternoon" ca să iasă pe televizoare.
Apare în Parlament dictatorul Băsescu şi propune un moratoriu. Emoiştii n-au timp de prostii. Ei se zbenguiesc în plen: "Observaţi că, pe lângă bannere, mai avem şi nişte steguleţe", zice mândru unul de la liberali, care tocmai s-a îmbrâncit cu unul de la pedelişti pentru o pancartă.
Până şi blândul, echilibratul, epistemologul Andrei Marga s-a emoizat. Se bate cu ministrul Educaţiei Führeriu, ca un adolescent în curtea şcolii.
Moratoriu până la sfârşitul anului? Adică să se strângă Puterea şi Opoziţia în jurul interesului naţional, ca lângă un foc de tabără? Acum, în ceasul al doisprezecelea trecute fix? No way. Se vor ciondăni până la sfârşitul lui decembrie, când îi vor face moratoriului petrecania de 40 de zile.
Lăutarii de la Putere (care cântă programul de guvernare după ureche, fiindcă partitură n-au) şi emoiştii din Opoziţie se joacă de-a România. Greu de spus care-s mai (nătă)răi.
Plictisit să se mai ia în c
