Statul a ratat oca­zia crizei: în loc să se retragă din eco­nomie, o apasă până la sufocare

România e cel mai mare duşman al proprietăţii. Doar în Bulgaria drepturile de proprietate sunt mai slab protejate. Poate fi asta o explicaţie pentru decalajul de dezvoltare dintre piaţa românească şi pieţele ţărilor din primul val de aderare la UE?

Economiştii apreciază că specificarea clară şi protejarea dreptului de proprietate privată sunt condiţiile cele mai importante pentru dezvoltarea economică a unei ţări. Dreptul de proprietate instituie o structură de stimulente şi constrângeri care motivează comportamentul uman în sensul valorificării optime a resurselor. Altfel spus, o economie fără proprietari nu poate fi o economie de piaţă. Şi cu toţii ştim că economia României a ajuns să fie considerată ca funcţionând pe principiile economiei de piaţă mult mai târziu decât statele din primul val de aderare la UE. Aşa că nu-i de mirare că economia românească a întârziat să se dezvolte.

Într-o oarecare măsură, bugetul statului şi bursa se ocupă cam de aceleaşi lucruri. Când oamenii sunt în imposibilitatea de a face ceva de unii singuri, pun mână de la mână şi construiesc autostrăzi, căi ferate, fabrici. Dar ce mare diferenţă e între banii luaţi forţat de la contribuabili şi cei pentru care managerii răspund în faţa acţionarilor! În timp ce administratorii le înapoiază acţionarilor banii pe care nu-i pot investi, statul îi cheltuieşte pe toţi în ultimele luni ale anului, ba mai ia şi împrumut, ca să aibă motiv la scadenţa creditelor să mărească impozitele sau să apeleze la inflaţie.

Dacă politicienii n-ar fi intervenit asupra economiei şi ar fi lăsat în pace pieţele să apară şi să se maturizeze, bursa din Bucureşti ar fi avut acum măcar jumătate din numărul de titluri cotate pe piaţa de capital poloneză. Cum însă în România busin