Preotul paroh Laurenţiu Traian din suburbia Tudor Vladimirescu este un fel de Popa Tanda al comunităţii tulcene din aşezarea de peste Dunăre. A venit de trei ani la micuţa parohie de 100 de familii dar nu vrea să lase fără urmă trecerea sa prin suburbie.

Cu sprijinul unui parlamentar şi cu forţele proprii dar în special „cu ajutorul lui Dumnezeu“ s-a apucat să reclădească curtea bisericii cu hramul Sfântu Dumitru.

Părintele Laurenţiu poate fi văzut zilnic în haine muncitoreşti meşterind prin curtea bisericii. A găsit lăcaşul de cult cu împrejurimile în paragină „nu pentru că ceilalţi părinţi dinaintea mea nu s-ar fi străduit, dar mie mi-a dat Dumnezeu ajutor“. A reuşit să se facă imediat cunoscut în rândul enoriaşilor ca un om gospodar, dar nu a avut un succes prea mare în atragerea mai multor credincioşi la biserică. „Cam câţi au venit azi, cam atâţia vin de obicei. Doar la marile sărbători se adună credincioşii în număr foarte mare. Le e greu să vină la biserică, pentru că venim cu toţii din comunism care şi-a lăsat o amprentă puternică asupra conştiinţei. E greu să întorci omul din obiceiurile sale doar cu cuvântul, aşa că fapta e mai de folos când vine vorba de oameni“, spune părintele Laurenţiu.

Nu a apelat la firme de construcţii

Aşa că s-a apucat de fapte. A reuşit să obţină nişte fonduri cu sprijinul deputatului Marian Avram, aproximativ 50.000 de lei pentru reabilitarea bisericii, şi s-a pus pe treabă. La propriu. Nu a contractat o firmă de construcţii pentru că banii ar fi fost cheltuiţi imediat numai pe pavajul curţii. Şi-a dat jos hainele bisericeşti, s-a echipat de lucru şi s-a apucat de munca de jos pe care o ştia dinainte de a ajunge preot. „Nu sunt foarte bine pregătit din punct de vedere teologic dar încerc cu fapta să compensez. Pentru că omului dacă îi spui, nu te bagă în seamă, dar dacă vede fapta, vede lucrarea care se fac