Mă întreb ce înţeleg copiii, tinerii din România ultimelor două decenii despre comunism? Care sînt informaţiile pe care ei le absorb din mass-media, din viaţa politică, din ce aud în jurul lor?

De douăzeci de ani, comunismul este condamnat în fel şi chip: de voci anonime sau de voci cu nume sonore, de oameni de rînd sau de cei aflaţi la putere, de foşti disidenţi, de urmaşi ai celor morţi în închisorile comuniste, de organizaţii, asociaţii, grupuri. Au fost făcute zeci de documentare, înfiinţate instituţii, muzee, expoziţii, s-au ţinut discursuri, s-au scris cărţi, s-au făcut demonstraţii care să dovedească, dacă mai era cazul, cît rău au făcut cei care au condus ţara între Al Doilea Război Mondial şi Revoluţia din decembrie 1989. Chiar instituţia prezidenţială a elaborat un document oficial prin care a fost denunţată natura criminală a fostului regim şi prin care poporul român îşi cerea scuze celor care au suferit de pe urma acestuia.

DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajos Şi totuşi: după douăzeci de ani în care tot ce era de spus pe acest subiect pare a fi spus, în care argumentele par a fi epuizate, un post de televiziune prezintă o emisiune cu titlul Ceauşescu, înger sau diavol?, o emisiune din care aflăm de la o nepoată a unui fost nomenclaturist, notoriu în anii cei mai intenşi ai dictaturii pentru duritatea şi loialitatea cu care a slujit ideologia comunistă, că toţi cei condamnaţi astăzi, pentru crimele de atunci, erau de fapt nişte idealişti, nişte oameni care au încercat să facă ce e mai bine pentru popor, au avut desigur şi eşecuri, dar, per total, nu pot fi blamaţi că au crezut în visurile lor de tinereţe petrecută în Doftana. Că au fost nişte oameni cinstiţi, care au murit săraci. Toate astea spuse într-o emisiune care încerca să elucideze nuanţele fine ale personalităţii lui Ceauşescu: încă