Principalele recomandari ale Societăţii Academice Române pentru strategia din sănătate cuprind printre altele:

- Trebuie investit circa 6% din PIB pentru sectorul sanitar pentru a asigura o funcţionare decentă, alături de o programare bugetară realistă, care să creeze contextul unor construcţii de programe pe termen lung.

- Construirea unui sistem de colectare şi prelucrare a datelor din sistemul sanitar, pentru a produce informaţie relevantă cu privire la priorităţile din sistem.

- Definirea adecvată a “pachetului de servicii” pentru asiguraţi, considerat de SAR a fi prea generos pentru finanţarea existentă, fără priorităţi şi nesustenabil.

- Eficientizarea alocării resurselor publice între servicii medicale şi tratamente (predominanţa serviciilor mai scumpe, cu spitalizare, în defavoarea serviciilor oferite de medicii de familie şi a tratamentelor în ambulatoriu).

- Separarea de facto a activităţii de reglementare (Ministerul Sănătăţii) de sistemul de finanţare (Casa Naţională de Asigurări de Sănătate) şi de furnizorii de servicii.

- Reducerea inechităţilor din sistem prin asigurarea unui acces mai mare al populaţiei la medicamente.

Am folosit aceste recomandări ale Societăţii Academice Române, tocmai pentru a nu utiliza diverse măsuri cuprinse în programe politice ale partidelor din România. În afară de aceste recomandări, o mare problemă este reprezentată de migraţia cadrelor medicale, pentru care trebuie regândite strategii de atragere şi motivare a resursei umane. În acest domeniu, plecarea medicilor, pe lângă faptul că este recomandată de guvernanţi, este motivată de veniturile salariale din domeniu.

Interesant mi s-a părut un studiu publicat într-un articol din „Archives of Internal Medicine”.

În funcţie de specialitatea medicală aleasă, medicii de peste ocean sunt remuneraţi diferit, cifrele g