- Comentariu - nr. 670 / 11 Noiembrie, 2010 Intotdeauna, recitind cartile vechilor "iubitori de intelepciune", ale filosofilor Antichitatii, vom fi determinati ca in lumina adevarului cuprins in ele sa meditam si sa incercam sa gasim o explicatie a starilor de lucruri din prezent. Poate ca una din cele mai frumoase si mai adanci alegorii o gasim in dialogul Republica al lui Platon, in care Socrate ii dovedeste, pas cu pas, lui Glaukos enorma diferenta intre aparenta cunoastere a lucrurilor si veritabila patrundere a lor. In bezna unei pesteri, de cand se stiu ei, niste oameni imobilizati, nu pot decat sa priveasca pe un perete, care este ca un paravan de felul celor folosite de scamatori, umbrele unor obiecte aflate in spatele lor, luminate vag de un foc indepartat si pe care ei nu le-au vazut niciodata. Bineinteles, umbrele de pe perete vor fi unica realitate si singurele date de la care ar putea sa porneasca la interpretarea lumii. In ultimii douazeci de ani asistam la un proces de "spalare a creierelor", de indobitocire, de impingere a intregii societati romanesti inspre o zona cenusie a simulacrului de cultura (in cel mai bun caz), inspre aculturatie sau inspre o respingere viscerala a tot ceea ce este gandire profunda si tot ceea ce inseamna simtire plenara omeneasca. Proces inceput mai devreme in Occident (spre fericirea celor veniti pe asta lume ceva mai devreme, "Tarcul" comunist a avut si acest efect de a-i determina la achizitionarea adevaratelor valori (ca singur mijloc de supravietuire umana), el este "in firea lucrurilor", pentru ca globalizarea nu se poate face decat prin nivelare, prin aducerea la cel mai mic numitor comun a indivizilor de pe intregul mapamond, prin stergerea identitatii si a specificitatii culturale, religioase, nationale, de mentalitate. Acest urias "malaxor" in care, dupa atomizarea, dupa pulverizarea societatilor, se produc do