În ajunul ultimului război, cea mai frumoasă statuie din Bucureşti era, fără doar şi poate, a lui Carol I. De Mestrovici, marele sculptor iugoslav căruia i se datorează şi statuia lui Ion I.C. Brătianu, din fericire salvată şi revenită acasă, spre deosebire de monumentele regilor (Carol şi Ferdinand), pe care le-au topit comuniştii. La 9 mai 1939 s-a dezvelit în Piaţa Palatului, în faţa Bibliotecii Fundaţiei Regale, statuia ecvestră a întemeietorului de stat şi de dinastie, în prezenţa urmaşului său şi a miniştrilor, dintre care cei mai bătrîni făcuseră parte din Guvern sau din Parlament înainte de sfîrşitul domniei lui Carol. De la naşterea acestuia se împlinise primul secol. Erau martori în ziua aceea şi cîţiva supravieţuitori ai Războiului de Independenţă. Pentru a readuce la locul său statuia regelui, unii dintre noi am propus ca ea să fie refăcută după macheta de la Zagreb, cu consimţămîntul moştenitorilor artistului. Din motive obscure – şi care vor rămîne aşa cîtă vreme anumite interese se opun restituirii monumentului autentic –, s-a preferat o statuie nouă care să semene cu cea veche (!). Comanda i s-a încredinţat dlui Florin Codre, care avea deja un Carol I oferit la Turnu-Severin, dar plantat pînă la urmă la Călăraşi. Aşadar, ceea ce vom vedea în Piaţa Palatului este opera unui artist contemporan, cu destinaţie mobilă. Comisia însărcinată să avizeze monumentele de for public s-a pronunţat o dată contra acestei soluţii, după care nu i s-a mai cerut părerea.

DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinul Avem două probleme. Una este de ordin moral. Vrem ca regele Carol să se întoarcă unde a fost? Dacă acest gest simbolic, pe care-l aşteptam de mult, este îndeplinit, n-are importanţă cine este sculptorul sau dacă are talent. Noi, însă, am fi dorit să i se redea oraşului o podoabă de excepţională valoare. Acesta e