- Cultural - nr. 670 / 11 Noiembrie, 2010 ... Bucuresti, 14 mai, 2008. Am ajuns in Dionisie Lupu nr. 84, dupa amiaza. Amabilitatea, atentia cu care am fost primit si inconjurat de doamna Poetului, doamna Carmen, de fiica, domnisoara Ana Maria, de domnisoara Violina Cracana, de domnul Robert Antal, fratele doamnei Carmen, mi-au activat acut si mi-au pus la lucru simtul orientarii in spatiu si timp, pentru a realiza ca nu sunt la Targu-Mures, cu familia, printre ai mei, ci acasa la Adrian Paunescu, printre cei dragi lui. La 350 km de casa m-am simtit (ca) acasa! M-as fi simtit timorat si beneficiar al unei discriminari pozitive, daca n-as fi stiut ca de acelasi tratament privilegiat beneficiaza toti cei ce calca pragul casei lui Adrian Paunescu. Cand am ajuns in Dionisie Lupu, domnul Paunescu dormea. Venise de pe un drum lung, de cca 1.000 km, dus-intors, Bucuresti - judetul Hunedoara - judetul Caras Severin. La un moment dat, domnisoara Violina ma anunta ca pot merge in living, pentru ca Boss s-a trezit. Buna ziua, domnule Paunescu! Salut, copile, ce e, s-a intamplat ceva? Nu, nimic rau, domnule Paunescu! Am venit sa va vad, mi-a fost dor, dar nu ascund faptul ca am venit si cu speranta ca ma puteti ajuta intr-o problema personala. Nu spun mai mult despre aceasta discutie cu dl Paunescu, decat ca speranta mea a devenit realitate. Dumnezeu sa va rasplateasca, domnule Paunescu, pe masura faptelor de bine (unele indreptate spre cei care v-au rasplatit cu rau), constanta a zilelor si noptilor lui Adrian Paunescu, ante si post 1990, incepand cu acele nedrept minimalizate intermedieri pentru ca oameni sarmani, defavorizati, sa primeasca butelii de aragaz, sau interventiile, discutiile fata-n fata (chiar asa, in tinuta lejera, in camasa si fara cravata, cum "infiereaza" cu manie proletara unii, tinuta dvs. vestimentara, uitand sa "critice" tinuta, atitudinea morala si de