Institutul de Cercetare a Calitǎţii Vieţii a publicat raportul "Calitatea vieţii în România - 2010", coordonat de cǎtre Ioan Mărginean, şi Iuliana Precupeţu. Principalul beneficiu al acestui tip de abordǎri, bazate pe repetarea periodicǎ a unor cercetǎri sociologice, îl constituie posibilitatea comparǎrii evoluţiei unor fenomene de-a lungul unor perioade întinse - în speţǎ, cercetǎri similare au fost efectuate de acelaşi institut în 1991 (sau 1990, nu e clar, referinţele din text sunt contradictorii), 1999, 2006 şi 2010 (iunie-iulie). Existǎ şi un risc - acela ca unele dintre momentele în care au fost efectuate respectivele valuri ale cercetǎrii sǎ reprezinte situaţii speciale, ca dintre "fotografiile" efectuate la distanţe mari de timp sǎ lipseascǎ punctele de inflexiune şi, astfel, trendurile desenate sǎ fie înşelǎtoare.

Dintre multele elemente interesante ale raportului, mǎ voi opri aici asupra relaţiei dintre percepţia situaţiei actuale şi cea a aşteptǎrilor oamenilor referitoare la viitor. În 2010, pentru douǎ treimi din eşantion banii acoperǎ cel mult strictul necesar traiului zilnic, iar 72% apreciazǎ condiţiile de viaţă ca fiind mai proaste sau mult mai proaste faţă de anul precedent. Este o proporţie imensǎ (deşi cercetarea de teren a fost efectuată în luna iunie, când încă nu era resimţit şocul scăderilor salariale şi al creşterii TVA), însǎ similarǎ cu cea înregistratǎ în 1999, la sfârşitul unei lungi serii de ani caracterizaţi prin descreştere economicǎ şi degradare a nivelului de trai. În general, dupǎ cum remarcǎ autorii, "rezultatele cercetării în anul 2010 demonstrează o nouă deteriorare a calităţii vieţii la mulţi dintre indicatorii analizaţi, uneori cu revenire la nivelul anului 1999 şi chiar sub valorile acestuia". Pe aceeaşi linie, constatǎm cǎ valorile cele mai bune ale majoritǎţii indicatorilor s-au înregistrat în cercetarea din 2006.