Necesitatea reîmpărţirii administrative a României este o temă readusă în discuţie, zilele trecute, la Timişoara, de către ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, în contextul nevoii unei mai mari eficienţe în cazul absorbţiei de fonduri europene, în următoarea perioadă. S-a dat chiar şi un termen până la care ar trebui realizat procesul de regionalizare a României : 2013. Iar preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc, anunţa că Timişoara este pregătită să devină capitală de regiune.
Cristian Pîrvulescu, cadru didactic la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative şi preşedinte al ProDemocraţia, se declară sceptic în privinţa acestui termen, din cauza instabilităţii politice. Tot el explică ce este regionalizarea, cu ce avantaje şi cu ce riscuri vine aceasta, care este modelul de regionalizare care s-ar plia cel mai bine pe structura şi interesele actuale ale României şi ce se întâmplă în câteva state europene, asemănătoare ca structură ori ca sensibilităţi etnice cu România, state în care acest sistem a fost pus deja în aplicare.
“Desenarea regiunilor este o chestiune cu foarte multe semnificaţii politice”
Invocând necesitatea unei mai mari eficienţe şi a unei implicări mai directe asupra unei mai bune absorbţii a fondurilor europene în următoarea perioadă, Elena Udrea a readus în discuţie, zilele trecute, la Timişoara, necesitatea reîmpărţirii administrative a României pe regiuni. Ce va avea România de câştigat, ce ar avea de pierdut?
Vorbim despre regionalizarea administrativă a României care este strâns corelată cu bugetul Uniunii Europene în perioada 2013 - 2018, buget care va finanţa inclusiv politicile regionale. După cum, probabil, mulţi cunosc, ţările regionalizate au un acces mai important la fondurile structurale – iată un motiv serios pentru a justifica region
