Băruleţul era mic, destul de înghesuit, dar curăţel. Toţi clienţii erau studenţi la Drept. Firesc, avînd în vedere că stabilimentul se găseşte pe bulevard, exact vizavi de facultate. Din marele-ecran-de-plasmă ţîşnea mult prea tare o „shakiră“, ceea ce ne deranja. Am rugat chelneriţa să dea televizorul mai încet. Atunci s-a auzit clar, din laptopul meu: „Dacă ne-nfruntă munţii cu munţii ne vom bate / Pentru lumina ţării şi pentru libertate“. Avem o temă de făcut.
Observ cu mare atenţie reacţiile celor trei studenţi. Sînt două fete şi un băiat şi avem o temă grea. Ar trebui să pledăm pentru „DA, comunismul a creat valori în societatea românească“. Echipa adversă trebuie să ne contrazică. La rugămintea unui amic, mă implicasem în concursul de pledoarii al facultăţii (secţia în limba franceză) şi eram un soi de îndrumător pentru grupa DA. Acolo, în băruleţ, repetam pledoariile. Aflasem care era linia de atac a oponenţilor. Ei veneau cu citate din Memorialul Durerii şi cu evocarea lagărelor de muncă din anii ’50 – Piteştiul, Gherla, Aiudul, Canalul, Sighetul. Am hotărît să nu îi contrazicem defel (nici nu aveam cum). Vom reaminti numai că tema dezbaterii nu este: „A fost sau nu odioasă orînduirea comunistă din România“.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat Din întîmplare, în laptopul pe care l-am cumpărat second hand, aveam o grămadă de melodii ale Cenaclului Flacăra (înregistrate de fostul proprietar al computerului). La pregătirea pledoariei, dorind să ofer o mostră de mod de viaţă al junimii din perioada comunistă, am dat play la folderul „Cenaclu“. Cînd am ajuns la celebra „Trăiască Tricolorul“, cei trei studenţi au căzut pe gînduri. În primul rînd, s-au minunat că existau melodii cantabile, cu un ritm aducînd a marş, pe versuri benign-dulceag-naţionaliste cîntate de mii de tineri români (pare-se,
