- Cultural - nr. 670 / 11 Noiembrie, 2010 Unul din marii oameni de cultura contemporani este, mai mult ca sigur, Mircea Cartarescu, poet, prozator, jurnalist, filozof. Se impune sa remarcam de la inceput simplitatea, sobrietatea stilului poeziei sale ca expresie a perfectiunii artistice atinse in decursul timpului. Fiecare strofa creioneaza o imagine, exprimand direct ideile, sentimentele cuprinse in cuvintele din rima, esentiale, accentuate in fiecare vers. Discursul sau liric exprima eul poetului intr-o atmosfera de confesiune intima realizata prin verbe la persoana intai, amplificata pe parcursul poeziei de multimea formelor conjuncte ale pronumelui personal si de alternarea modului conjunctiv cu timpul viitor indicativ. La Mircea Cartarescu, folosirea verbelor la conjunctiv in prima parte a poeziei creeaza o stare de ambiguitate, sugerand posibilitatea indeplinirii dorintei exprimate direct. Poetul pare a se pregati pentru implinirea unui ritual, suspendat pentru o clipa intre trecut si viitor. Inca de la aparitia primelor volume, poeziile lui Mircea s-au bucurat de aprecierile criticilor. In proza sa, are pasiunea documentului, pregatind fiecare roman printr-o ancheta sociologica, angajand realismul pe caile naturalismului. Romancierul Cartarescu subliniaza in special conditiile fiziologice, influenta mediului si a imprejurarilor, care, dupa el, determina persoana umana. Acest punct de vedere, departe de a fi neglijabil, e un element de adevar in romanul modern. Din dorinta de a picta oameni fiziologici evoluand sub influenta mediului el acorda intaietate instinctelor. Naturalismul a aparut atunci cand scriitorul a crezut ca poate concura cu omul de stiinta, comunicand in moduri mai mult sau mai putin patetice adevaruri de ordin abstract. Cand constatam prea multa documentare intr-un roman in dauna sintezei, putem sa calificam acea scriere drept naturalista. Mo