În faţa unei instituţii a statului român, Consiliul Naţional al Audiovizualului, doi jurnalişti de televiziune au organizat ieri o manifestaţie de protest. Cele peste o mie de persoane prezente au strigat, din nou, ca în decembrie 1989, „Libertate!" Este un semn că se întâmplă ceva rău cu democraţia românească. Îngrădirea libertăţii de exprimare este o realitate. Jurnaliştii sunt ascultaţi, cu mandat de ameninţare la adresa securităţii naţionale, iar transcrierile convorbirilor lor apar în presa de casă a actualei puteri. Se încearcă decredibilizarea demersurilor critice, se încearcă anularea punctelor de vedere alternative, pluralismul opiniilor a devenit „vulnerabilitate de securitate" în Strategia Naţională de Securitate, promovată de Preşedintele României. Se guvernează tot mai mult în dispreţul Constituţiei şi al legilor, angajamentele României faţă de Comisia Europeana, Fondul Monetar International şi Banca Mondiala au devenit pretexte pentru încălcarea drepturilor cetăţenilor şi pentru excluderea opoziţiei din jocul politic. Deşi Constituţia României interzice expres mandatul imperativ, partidele aflate la putere au interzis parlamentarilor lor să voteze cu ocazia moţiunii de cenzură. Aşa s-a ajuns la ridicola situaţie în care un guvern supravieţuieşte unei Moţiuni de Cenzură fără un vot de susţinere în favoarea ei. Separaţia puterilor în stat este o ficţiune în România, în acest moment. Preşedintele României este, de facto, premierul ei, de legiferat legiferează mai degrabă Guvernul, care promovează cele mai importante legi prin asumarea răspunderii, procedură care exclude dezbaterea lor, preşedinta Camerei Deputaţilor adoptă singură legi, făcând din 80 de voturi exprimate real 170, cât ar fi fost necesare adoptării unei legi organice, administraţiile locale şi-au pierdut autonomia, şi sunt controlate prin intermediul alocării discreţionare a banului public d