Clarence Goodwill nu ştia cum să ţină în braţe boţul înfăşat strîns într-un satin alb de pe care aluneca necontenit un frumos şal – tot alb –, o minunată dantelărie lucrată de bunica nevesti-sii. Primul lui fiu nu era deloc la ce se aştepta energicul inginer de la uzinele Westinghouse. Nu urla zdravăn, ci scîncea ca un pisoi, nu era rumen în obraji, ci avea o dubioasă paloare porţelanată; firişoare de păr umede, firave şi blonzii, ieşite de sub boneta lucrată cu o croşetă minusculă i se lipeau de tîmplele mici cu pielea subţire ca foiţa de orez.

Lancelot Goodwill, născut la 19 mai 1921, aducea pentru prima oară un iz de langoare şi boală în marea casă temeinic construită şi voios populată din Dearborn, Michigan. Mama lui, Kate (născută Gleason), o walkirie zdravănă şi spătoasă, îl adusese pe lume cu uşurinţa cu care faci un ou. Pruncul fusese zvîrlit literalmente afară în mai puţin de o oră de la primele contracţii. După alte cîteva ore de somn bun vocea de contralto a lăuzei răsuna în tot catul întîi al casei. Voioasa Kate e aceea care a lucrat cot la cot cu muncitorii în fabrica de utilaje a tatălui ei. Ea e cea care promovase şi vînduse cu mare succes aşa-numitele „maşini de danturare“, nişte scule speciale inventate de tată-su, scule care au reuşit să taie standard roţile dinţate. L-a întîlnit pe viitorul soţ, Clarence, la Asociaţia Inginerilor Americani şi, amorezată pînă la uitare, a părăsit pentru totdeauna Rochester, New York, fără a arunca o privire în spate.

DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă Timp Primii ani ai primului născut, Lancelot, s-au scurs în aceeaşi semi-tăcere cu care venise pe lume. Retras, timid şi gripat mai tot timpul iarna, băiatul era mai degrabă o non-prezenţă. Degeaba încercase tatăl, angajat între timp la uimitoarele uzine Ford, să-l facă să chiuie de fericire în voinicel