Titlul nu e o vreo maximă a mareşalului McLuhan, aşa cum ar putea părea, ci o afirmaţie marca Laurie Anderson, indiscutabil unul dintre cei mai importanţi artişti contemporani. Printr-o aliniere fericită a planetelor, evenimentul muzical al anului e pe cale să se producă. Laurie vine la Bucureşti în cadrul unui festival de performance-uri care prinde cheag de la an la an. Teatrul de Operetă găzduieşte, între 4-14 noiembrie, a treia ediţie a Festivalului Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical „Viaţa e frumoasă“. Pe lîngă Laurie Anderson, alte recitaluri importante sînt cele ale trupei de dark-cabaret Tiger Lillies şi cel al noii dive a fado-ului, Mariza.

Sar peste primele decenii din cariera artistei (despre care am scris recent pe site-ul revistei) pentru a ajunge la, probabil, cea mai importantă lucrare semnată de Laurie Anderson: Home of The Brave, care, în ciuda răsunătorului insucces comercial, este unul dintre cele mai spectaculoase filme-concert ale secolului trecut. Filmat în vara lui 1985 la Park Theater din Union City, New Jersey, filmul-concert beneficiază de o distribuţie de excepţie: percuţionistul David van Tieghem, clăparul John Askew şi chitaristul Adrian Belew (arhicunoscut celor care ştiu de Talking Heads şi King Crimson). Este faimoasă şi apariţia meteorică a lui William S. Burroughs, care dansează un tango cu Laurie, în timpul uneia dintre piese. Filmul are, dincolo de muzica şi versurile punătoare pe gînduri, o mulţime de foiţe de ceapă avangardiste, care dezvăluie în final o capodoperă şi un autor. Laurie, fan declarat al lui Thomas Pynchon (romancierul american care ne-a dat monumentalele V şi Gravity’s Rainbow), demonstrează aici una dintre marile sale capacităţi: aceea de povestitor. Asemeni povestaşului lui Llosa, ne ţine împreună cu un senzaţional discurs filozofico-tehnologic despre Zero şi Unu, ne trece prin superba „This