„Germania rîde“: acesta a fost motto-ul ediţiei de anul acesta a Zilelor Filmului German, desfăşurate în perioada 1-4 noiembrie la Cinema Studio din Bucureşti. Evenimentul, organizat anual de Goethe-Institut în colaborare cu Uniunea Cineaştilor din România, reuşeşte să aducă mereu ceva nou în peisajul cinematografic al Capitalei. De data aceasta, selecţia a mizat pe comedii (majoritatea producţii din ultimii ani), însă comedii care reflectă multe dintre problemele societăţii germane contemporane. Această opţiune a fost evidentă încă de la filmul cu care s-a deschis festivalul – Lila, Lila (2009) de Alain Gsponer. Aşa cum observa criticul Cristina Corciovescu înaintea proiecţiei, deşi filmul începe şi se încheie ca o comedie romantică obişnuită, el are şi un nu-cleu dramatic menit să-i pună pe gînduri pe spectatorii ce nu caută în cinema doar distracţii facile. David Kern (interpretat de Daniel Bruhl, starul megasuccesului Good Bye Lenin!) este un tînăr chelner care se îndrăgosteşte de o clientă studentă la Litere, Marie (Hannah Herzsprung dintr-un alt film german cunoscut la noi, Patru minute). Din păcate, ea se dă în vînt după prozatorii postmoderni, în timp ce el pare să fi rămas cu lecturile la comisarul Maigret. Hazardul îl ajută: David descoperă un manuscris de sertar (la propriu şi la figurat) şi, pentru a o impresiona pe Marie, îşi arogă paternitatea asupra romanului găsit. Şi reuşeşte atît de bine să o impresioneze, încît ea trimite manuscrisul unei edituri care i-l publică imediat. Succesul este ra-pid şi uriaş: pentru publicul cititor, pînă deunăzi anonimul David Kern devine cunoscutul autor al unui roman (omonim cu filmul) considerat de un recenzent echivalentul lui „Anna Karenina pentru generaţia Internet“. Pus în faţa faptului împlinit, fostul chelner cinstit acceptă să participe la turnee de lectură şi tîrguri şi devine, treptat, un mincinos pro