„Ceux qui sont «morts à la peine» sont sûrs de revivre à la joie.“/„Cei care «au murit în chinuri» sînt siguri că vor învia în bucurie.“ Vladimir Ghika, Gînduri despre moarte Prin aprobarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în Fortul 13 de la Penitenciarul Jilava, acolo unde şi-au dat viaţa pentru credinţă Monseniorul Vladimir Ghika (mort la 16 mai 1954), preotul Dumitru Matei (executat la 21 februarie 1951), episcopul de Satu Mare János Scheffler şi ceilalţi preoţi din lotul Menges, a avut loc pe 6 noiembrie 2010, în prezenţa Preasfinţiei Sale Ioan Robu, arhiepiscop romano-catolic de Bucureşti, a ÎPS György Jakubinyi, arhiepiscop de Alba Iulia, şi a celor aproximativ 80 de preoţi (veniţi la Bucureşti cu ocazia zilei de naştere a ÎPS Ioan Robu), o liturghie de comemorare a martirilor Bisericii. În prezenţa a doi foşti deţinuţi politici care l-au cunoscut pe Monsenior, Aurel Mitroi (prima sa vizită ca om liber în aceste locuri) şi Aristide Andronescu, a membrilor Asociaţiei Familiilor Catolice „Vladimir Ghika“ şi a cercetătorului Emanuel Cosmovici, toţi cei invitaţi au vizitat celulele 9-12 din reduit, zona de circulaţie din exteriorul reduitului, unde se „plimbau“ deţinuţii, celula 2 – de unde i s-a luat Msg. relicva – şi triunghiurile de „plimbare“ din Secţia 1, infirmeria în care a murit Monseniorul, pelerinajul fiind urmat de o oprire la mormîntul de la Cimitirul Bellu. În memoria Monseniorului Vladimir Ghika şi a celorlalţi martiri, în holul Corpului B al Fortului 13 preoţii şi episcopii au oficiat Sfînta Liturghie. Închisoare temută, prin care au trecut şi luptătorii anticomunişti, Fortul 13 Jilava datează din timpul regelui Carol I şi are o istorie foarte încărcată: de la depozit de muniţii, în timpul domniei acestuia, şi garnizoană militară la închisoare şi, mai apoi, la închisoare de tranzit. Aflat într-o stare avansată de degradare, din infor