Creaţiile rătăcirii evreieşti sunt nenumărate şi toate au la bază ce se poate şi ce nu se poate cu Ahasverus devenit erou de literatură larg răspîndită. Blestemul de a rătăci şi acela al nemuririi este, literar, atrăgător. Dramaturgii evrei l-au avut, şi ei, în vedere. Danezul ebreu Herman Heijermans scrie „an earlier play, Ahasverus (1893), about a pogrom in Czarist Russia, was originally produced under the name of a fictitious Russian author, Ivan Jelakowitch, and achieved some success“.(Encyclopedia of Modern Jewish Culture, vol. 1, p. 552).

Poetul şi eseistul iudeo-suedez Oscar Ivar Levertin (cf. Encyclopedia of Modern Jewish Culture) îl însoţeşte în poemele sale pe Shylock, mai apoi pe Jidovul rătăcitor într-o lume – aceea de la sfîrşitul secolului al XIX-lea – în care antisemitismul creşte ameninţător şi ia tot mai mult locul liberalismului binevoitor de pînă atunci. Oscar Ivar Levertin îi aduce faţă în faţă pe Isus şi Ahasverus – „cel mai vajnic şi mai gălăgios“ (Papini, p. 315) batjocoritor al nazarineanului de pe muntele Căpăţînii la vremea Răstignirii. Isus îl pofteşte pe jidov să se aşeze la umbra unui pom de la marginea drumului. Gest pe măsura Mîntuitorului care se răsfrînge în intenţia poetului şi eseistului evreu şi suedez asupra neamului iudaic în acord cu judecăţile gestaltiste (adică general uniforme) ale legendelor medievale cărora le dă glas Papini: „Jidovul Rătăcitor nu-i deci, cum socotesc mulţi, simbolul întregii omeniri îmboldită să bată pe pămînt veşnicul drum al veacurilor, afurisită cu blestemul nemuririi, înfierată pe frunte cu o pată roşie, neştearsă, aidoma lui Cain, pentru că şi-a omorît fraţii. Jidovul Rătăcitor e cu adevărat Jidovul deosebit şi despărţit de restul oamenilor: dar nu-i un singur ins, ci un neam întreg“. (Papini, Viaţa lui Isus, p. 315). Nu un ins, ci un neam întreg: iată mecanismul, adevă