Aflat la vârsta la care ar putea să-şi scrie memoriile complete, adăugite și revizuite sau, pur şi simplu, să-şi plimbe nepoțeii de mânuță prin parc, tovarăşul Ion Iliescu nu se lasă. E mai viu şi mai viguros ca niciodată, gata oricând să se ia la trântă cu oricine s-ar ridica să-l tragă la răspundere.
Ne-a amenințat că nu iese din politică decât cu picioarele înainte, dar constat că vrea s-o facă şi cu gura plină de minciuni. În loc să-şi vadă liniştit de pensia nomenclaturistă, de doamna Nina sau de libertatea de care se bucură grație unei justiții strâns legate la ochi, fostul preşedinte al României nu scapă niciun prilej să-i atace pe cei care-l pun sub semnul întrebării.
Ultima sa ieşire la rampă s-a produs când reporterii ziarului “Adevărul” l-au întrebat, deunăzi, ce părere are despre cartea “Sfârșitul Ceaușeștilor” semnată de Grigore Cartianu, dar şi despre următorul volum al colegului nostru, “Crimele Revoluției”. Drept răspuns, bătrânul bolşevic s-a lansat într-o tiradă de o rară violență la adresa jurnalistului. “E regretabil că sunt printre noi oameni cu minţile rătăcite care ponegresc istoria noastră recentă”, a izbucnit, nervos, agitatorul de altădată. Replica mi-aduce aminte de acel Iliescu al anilor ’90, călăul dictatorilor şi patronul mineriadelor.
Invectivele curg şi, parcă, mi-l închipui perorând cu privirile injectate şi cu un firicel subțire de spumă în colțul buzelor: “Mi-am dat seama că această carte despre Revoluţie este despre mine. Ce zice? «Sângeroasa diversiune a KGB-iştilor din FSN?» Ticălosul! Om cu mintea rătăcită. Oameni mici, obsedaţi de ticăloşie”. Și mai departe, ținta atacurilor sale nu este atât cartea, cât autorul ei. “Un tip nociv”, “un idiot”, care dă dovadă de “mârşăvie”, “inventează bazaconii” şi “îndeplineşte o misiune murdară” sunt epitetele împroşcate de Iliescu.
Cuvintele grele sunt, de altfel, singura