Din seria cărţilor care mă calcă pe nervi din Academia Caţavencu

Nu înţeleg de ce, în contul Jurnalului, ar trebui să-i luăm la pachet lui Mihail Sebastian şi romanele. La fel cum nu pricep de ce, din cauza romanelor, unii îi trag în jos şi piesele de teatru. Cred că Jurnalul i-a ieşit atît de bine lui Sebastian fiindcă scria la el neatent la moda literară şi fără nici un fel de program. Presupun că a început să ţină jurnalul cînd a observat că prietenii îl ocolesc sau schimbă vorba la apariţia lui, nu cu gîndul că peste cincizeci de ani de la moartea sa însemnările lui vor avea un mare succes literar. Iar romanele lui anemice epic şi, cu excepţia primei părţi din De două mii de ani, care i-a plăcut fără rezerve lui Eugen Ionescu, nici prea interesante, sînt nişte încercări de care Sebastian însuşi nu era mulţumit. Dacă vă interesează, mai departe e aici.

Din seria cărţilor care mă calcă pe nervi din Academia Caţavencu

Nu înţeleg de ce, în contul Jurnalului, ar trebui să-i luăm la pachet lui Mihail Sebastian şi romanele. La fel cum nu pricep de ce, din cauza romanelor, unii îi trag în jos şi piesele de teatru. Cred că Jurnalul i-a ieşit atît de bine lui Sebastian fiindcă scria la el neatent la moda literară şi fără nici un fel de program. Presupun că a început să ţină jurnalul cînd a observat că prietenii îl ocolesc sau schimbă vorba la apariţia lui, nu cu gîndul că peste cincizeci de ani de la moartea sa însemnările lui vor avea un mare succes literar. Iar romanele lui anemice epic şi, cu excepţia primei părţi din De două mii de ani, care i-a plăcut fără rezerve lui Eugen Ionescu, nici prea interesante, sînt nişte încercări de care Sebastian însuşi nu era mulţumit. Dacă vă interesează, mai departe e aici.