Are dreptate Traian Basescu atunci cand acuza Curtea Constitutionala ca ar fi actionat de multe ori impotriva interesului national, ba chiar in interesul propriu al unora dintre membrii sai sau ai partidelor care i-au trimis acolo.
In ultimii 5-6 ani, mai precis de la escaladarea razboiului politic, CCR a ajuns dintr-o institutie somnolenta, despre care auzeam de doua trei ori pe an, in principalul arbitru al societatii si politicii romanesti, rol pentru care nici macar judecatorii constitutionali, in general elefanti politici muribunzi, nu erau pregatiti.
Asa se face ca CCR a ajuns nu numai sa judece situatii si reglementari strict in spiritul si litera Constitutiei, ci sa creeze prevederi constitutionale in zonele ambigue sau de-a dreptul lacunare ale acesteia, sa ia hotarari de oportunitate si chiar politice, sa transeze raporturi intre institutii fundamentale ale statului.
Sa ne amintim ca CCR a devenit aparatorul securistilor carora le-a luat de pe cap incomoda lege a CNSAS, al hotilor care au scapat de cele mai aprige prevederi ale legii ANI, dar care si-au si gasit in exceptiile de neconstitutionalitate, adesea admise, o cale facila si eficienta de a ajunge mai repede la salvatoarea prescriptie.
Si este foarte adevarat ca situatia in care judecatorii iau decizii in privinta propriilor pensii, dupa ce colegii lor de la alte instante luasera decizii in privinta propriilor salarii este ridicola.
Iar faptul ca in orice vreme, de criza sau nu, Curtea Constitutionala ia decizii de politica fiscala este aberant. Vorba lui Mugur Isarescu, CCR mai are sa declare neconstituitionala si legea gravitatiei. Sau cum o fi posibil ca votul decisiv in privinta Legii Educatiei sa vina dn partea unui judecator care are un interes direct in aceasta privinta.
Existenta acestui supraorganism politico-judiciar, a
