Daca Basescu are dreptate? Daca a renuntat la responsabilitatea declaratiilor, de dragul salvarii poporului de la colaps? Daca, pentru a pazi interesul national, trebuia sa o spuna si pe asta? E CCR penibila? Oh, da, mult prea penibila! Sa nu fim ipocriti. CCR a ucis CNSAS, ANI, a albit securisti si s-a auto-proclamat putere politico-judiciara. Daca noi putem spune ca e de cacao…
De ce sa nu o spuna si presedintele? O fi sosit momentul sa ne spunem totul, direct si fara menajamente? Puteti rade pana nu mai puteti, dar Vanga a avertizat ca pe 11 noiembrie 2010 se declanseaza al treilea razboi mondial….dintr-un fleac. Dintr-un nimic penibil. Adevarat a grait.
Afirmatiile presedintelui se pot transforma intr-un bulgare care sa rada si ultima farama din autoritatea institutiilor. “Penibila CCR” – poate deveni ingredientul perfect pentru disolutia tutror institutiilor statului. Daca CCR e penibila, de ce nu ar fi si Presedintia? Cat despre Boc si Udrea…
Daca nici presedintele nu se mai formalizeaza, noi, ceilalti, ce motivatie sa mai avem? Iesirea din țâțâni a lui Basescu poate fi adierea de vant care, propaganda-se ca Butterfly, va genera cataclismul ce urmeaza a veni. Sau poate va fi ultima noastra sansa. Revenind, este CCR penibila?
Mai conteaza raspunsul din moment ce doar enuntul ne desparte iarasi in doua. CCR se adauga doar unei lungi liste prezidentiale de penibili – de la jurnalisti la bugetari grasi, de la magistrati la profesori puturosi, de la medici exportati la zoaiele clasei politice… de la o tara de mana a doua pana la politicieni slabi si fara personalitate in rol de premieri.
In fond, cum sa spui marile adevaruri, daca ar fi sa iti respecti staiful functiei de presedinte? Daca situatia este atat de grava, incat ne paste disolutia totala, enuntul presedintelui e lovitura finala sau inceputul vindecarii? In razboi si-n dragost
