Victor Rebengiuc vine din nou pe marile ecrane, în rolul principal din "Medalia de onoare"
Poţi să te rătăceşti într-un teatru. Uşor. Din afară, nu simţi pericolul, dar o dată ce treci prin intrarea actorilor din Teatrul "Bulandra", dai într-un labirint de culoare înguste, cu neoane şi multe uşi. La fiecare pas te ciocneşti de cîte o costumieră, o machieuză, un scenograf gata să-ţi ceară sufletul. Culoarele întortocheate duc spre holul mai larg din spatele scenei. În sfîrşit un bec cu lumină caldă şi nişte scaune, aranjate ca într-o sală de aşteptare. Pe unul din ele stă Victor Rebengiuc. Sau Apostol Bologa. Sau Ilie Moromete. Sau Tipătescu. Sau Victor Rebengiuc.
"Mai apărea cîte-un film curajos, cîte-o carte..."
- Aţi afirmat recent că ne lipseşte cultura...
- De fapt, avem o cultură înfloritoare, foarte frumoasă, formidabilă... Nivelul cultural general al ţării e cam scăzut.
- A scăzut faţă de acum 20 de ani?
- Nu, nu, a rămas scăzut.
- Din ce motive?
- Şi acum 20 de ani, ce nivel putea să fie? De vreme ce erau lucruri româneşti interzise, valori, opere de artă interzise, ce nivel putea să fie? Cultură la nivelul propagandei de partid! Apăreau conducătorii statului şi politica statului, mai apărea din cînd în cînd cîte-un film curajos, cîte-o carte mai curajoasă, dar ăla era nivelul.
- Acum mai avem gesturi din astea de curaj?
- Sigur că da, există, ce-ar putea să împiedice treaba asta? Există, cum să nu! Trebuie să existe oameni nemulţumiţi, oameni care vor ca lucrurile să meargă spre bine, oameni care să critice, care să dezvăluie starea lucrurilor actuale.
- Aţi spus undeva că românii sînt pomanagii.
- Ca şi multe alte naţii, românii apreciază într-un grad destul de înalt tot ceea ce vine gratis. Nu numai românii fac asta.
-
