Pare un cîntec numele acesta:Shang-hai, shang-hai. În 2003, traduceam o carte, Vraja Shanghaiului de Juan Marsé, cînd Perla Orientului apărea fulgurant, ajutînd o copilă – prin minunăţiile oraşului inventat de unul dintre protagonişti – să supravieţuiască în atmosfera cumplită a Barcelonei de după războiul civil. Nici nu visam pe atunci să ajung vreodată pe malurile rîului Huangpu, pe Bund, în Pudong, în grădinile Yuyuan, la Templul Longhua... Şi totuşi am ajuns, şi două săptămîni m-am înfruptat din frumuseţea şi farmecul acestui oraş exotic, unic, spectaculos! Prime impresii La aeroport, formalităţi severe, control, fotografii, fără amprente însă, şi plonjăm într-o mare de oameni: sînt ameţită de atîtea suflete, afişînd pancarte cu ideograme, ciripind iute şi gălăgios... Sîntem cazaţi în blocuri special amenajate pentru Expo Shanghai 2010. În ultimii cinci ani, chinezii au construit aceste blocuri, toate identice, cu 13 etaje: un living, două dormitoare, bucătărie, baie, cu mobilier modern, termopane, televizor cu plasmă, Internet, dar fără Youtube ori Messenger. Pe lîngă mici magazine, saloane de ceai, librării, în acest Expo Village sînt restaurante italieneşti, spaniole, germane, cu bucătari din ţările respective, astfel încît invitaţii străini pot opta, fericiţi, între bucătăria chinezească sau cea europeană. Un amănunt interesant; la localul spaniol, numit sugestiv Dos Tapas (Două gustări), bucătarul-şef ne mărturiseşte că timp de trei zile el e om bun la toate: găteşte, serveşte, spală vase, chiar şi mătură, fiindcă angajaţii chinezi nu vin la serviciu, luîndu-şi liber de Ziua Naţională, cîteva zile înainte şi cîteva zile după ea. Raúl ne mărturiseşte că el e de fapt actor, lucrează în Cirque du Soleil, şi-a luat o pauză de şase luni, ca să vină la Shanghai, ştie chineza şi încă 4 limbi; de ce a venit? – fiindcă e din fire un ins foarte curios şi vrea să