Sunt întotdeauna tulbură toare evoluţiile semantice „meliorative”, în care sensurile iniţial peiorative ale cuvintelor se atenuează treptat.

În asemenea situaţii, a afla originea termenilor seamănă cu descoperirea unui secret ruşinos, care te împiedică oarecum să-i mai foloseşti spontan şi inocent. Pentru că, de fapt, etimologia nu e indiferentă, şi nu e comod să ştii că în cuvântul de alint se ascunde, uitată, insulta.

Cuvântul puşti este astăzi colocvial şi mai curând neutru din punctul de vedere al conotaţiilor afective, pozitive sau negative: „un puşti cu skateboard din Parcul Eroilor” (Dilema veche, 18.08.2005); „vine cineva şi roagă pe puştiul de 15 ani să ajute în gospodărie” (cdep.ro, şedinţă a Senatului, 27.09.2005) etc. Evident, ca şi în cazul diminutivelor, cuvintele care se referă la vârsta mai fragedă (cu ambivalenţa ei emoţională) se pot încărca în context cu valori pozitive (derivate din afecţiunea pentru cei mici şi inofensivi) sau negative (provenite din dispreţul pentru cei imaturi şi slabi). De la puşti s-au format şi diminutive, încă mai marcate colocvial: puştiulică („Câţi ani ai tu, puştiulică?”, ceimici.ro) şi puştiulache („Un puştiulache agresiv iese de pe o străduţă lăturalnică şi mă izbeşte lateral...”, forum.softpedia.com, 29.07.2008). Nu există o limită foarte clară de aplicare a termenului puşti şi a diminutivelor sale la o anumită tranşă de vârstă: de obicei e vorba de copii, destul de des de adolescenţi, dar nu e rară nici aplicarea relativă, către o persoană nu atât tânără, cât mai tânără decât locutorul. Derivatul feminin puştoaică manifestă o anume tendinţă de folosire nu pentru copii, ci pentru fete (foarte) tinere, adesea în contexte erotice. Specializarea nu e însă definitivă; sunt şi contexte neutre, care se referă doar la vârstă: „o puştoaică arbitrează în Liga a IV-a” (sport.ro, 5.02.2010). Familia