Teodora Enache, una din cele mai bune voci ale jazz-ului romanesc, a uluit pe toata lumea acum cativa ani, cand si-a facut valiza, si-a luat copilul de mana si a parasit Bucurestiul - locul tuturor posibilitatilor - pentru Cluj. O schimbare inspirata, fiindca, pe langa jazz, la Cluj i-a iesit si dragostea-n drum, implinindu-i viata. Pe 14 noiembrie, Teodora se intoarce in Bucuresti, dar numai pentru a le oferi admiratorilor ei un mare concert la Sala Palatului. Orice loc de pe lume e bun, daca vrei cu adevarat sa daruiesti din preaplinul tau sufletesc, spiritual si artistic
Cantecele vietii
- De cand ai pornit cu casa in spate si cu copilul de mana spre inima Transilvaniei, ti s-a cam pierdut urma. Ce-ai mai facut in ultimul timp, Teodora Enache?
- Anul 2010 a fost foarte rodnic, pentru ca am inceput sa culeg rezultatele lucrului asiduu din ultimii doi ani. Am avut colaborari cu muzicieni foarte buni, renumiti in lumea jazz-ului, care mi-au stimulat mult creativitatea. Este vorba de pianistul american Burton Green si saxofonistul roman Liviu Butoi (alaturi de care am sustinut concerte si am inregistrat material pentru un nou album). Am avut o intalnire foarte "profitabila", materializata in cateva concerte, si cu pianistul si profesorul american, Darius Brubeck, apoi cu chitaristul Istvan Gyartfas si basistul Berkes Balazs (amandoi din Ungaria, prezenti si in studio, acompaniindu-ma la inregistrari). Iar acum, sunt in fata celui de-al patrulea proiect al anului acestuia (si nu ultimul!), cel pus la cale impreuna cu artistul bulgar Theodosii Spassov si trupa lui balcanica multietnica, cu care urmeaza sa sustinem un concert original.
- Am inteles ca e foarte special pentru tine concertul acesta. Ce vrei sa transmiti publicului prin el?
- Spectacolul acesta are o legatura foarte importanta cu viata mea. Dintotdeaun
