Dar a fost nevoie de Brânză alături! De Ana Maria Brânză și de Anca Măroiu și de Simona Alexandru şi de Loredana Iordăchioiu. Echipa națională de sabie. Habar nu avem cine sunt fetele astea, de fapt. Chiar și acum după ce au dovedit că alcătuiesc cea mai bună echipă a României, singura echipă națională medaliată cu aur la un Campionat Mondial, ele vor ramâne doar niște anonime glorioase. Suntem campioni mondiali la un sport de echipă, care e și disciplină olimpică pe deasupra. Boc proababil că a scăpat o înjurătură printre dinți pentru că are de plătit indemnizații unei echipe întregi- fie ea și de patru, bașca anternorul. Răsuflă însă ușurat între două coase trase la rădăcina traiului nostru cotidian, cand își amintește că măcar fetele de la canotaj nu au luat decât bronzul la 8+1. Asta înseamnă că mai salvează niște mărunțiș pentru vreo două roabe de asfalt la cei zece kilometri anuali de autostradă pe care îi inaugurează solemn. Băsescu își reface repede agenda prezidențială de peste două saptămâni, cat să mai apuce și el să fie simpatic națiunii cu premierea acestor fete, iar televiziunile de sport nu găsesc de cuviință să dea vestea asta rarissimă ca breaking news. Fetele-mușchetari au bătut Ucraina, Franța și Coreea de Sud ca să dea asaltul final la nemțoaice. Dar nu vom afla mare Brânză despre asta pentru că sportivele astea minunate nu au bătut niciun ospătar pe la o oră mică din noapte. Viața noastră va merge nestingherit mai departe fără să fi aflat că ne putem bucura de performanța asta decât dacă am avut norocul să fim pe Eurosport la ora finalei. Iar între timp nu avem decât de pândit pe treizeci de reluari dacă vreo tragere de tricou a început sau s-a sfârșit în careu și să numărăm câte secunde prelungește vreun arbitru un meci în care ‘ai noștri’ trag la un 0-0 prin vreun tur doi preliminar de Europe League.

Dar a fost nevoie de Brânză alătur