​Indiferent de cum si cand se va rezolva criza actuala, majoritatea analistilor geopoliticii mondiale sunt de parere ca gigantul galben chinez s-a trezit si isi va ocupa locul in economia si politica mondiala. Terminologia folosita in titlu nu imi apartine, am imprumutat-o dintr-un op-ed publicat recent de PIIE. Propun citirea acestui op-ed interesant, desi dupa parerea mea, el contine unele lacune.

Situatia actuala chiar impune o intrebare aproape iminenta- care vor fi aliantele care se vor crea dupa aceasta criza, sau poate care sunt aliantele deja create? Raspunsul este extrem de dificil si poate la ora actuala ar fi extrem de inselator. Un sigur lucru este deja clar, Germania isi joaca cartea independent de Uniunea Europeana. Fara a incerca sa fac aluzii sumbre spre un trecut nefast, Germania isi cauta (si poate a gasit) un “Lebensraum Economic” in estul mapamondului. Din fericire, cu mijloace pasnice, nu insa mai putin agresive decat cele incercate in trecut, cu ajutorul tancurilor lui Gudarian. Că succesele la export ale Germaniei îi irită pe unii eurocraţi de la Bruxelles, adepţi ai unui centralism riguros planificat, este clar. Că unele miscari politice si economice sunt privite cu atentie si profunda ingrijorare in spatiul american, deocamdata in afara administratiei prezidentiale, dar nu mai putin importante si nu prea departe de presedintie, este la fel de clar. Analizand interesele SUA si cele ale Chinei, Germaniei, Rusiei sau Indiei, se poate ajunge la diferite concluzii. Prima, si cea iminenta, este incercarea Germaniei de a evada, cel putin economic, din spatiul ei natural, Uniunea Europeana. Hegemonia politica, pe baza rezultatelor economice, nu va fi niciodata acceptata de Franta sau Marea Britanie, asadar spre Est, singurul drum posibil. Personal nu cred intr-o Chinemţia, simplu, interesele sunt antagoniste, desi la modul declarativ