Nu se stie cu precizie cine coordoneaza, la nivel national, programul "mere in scoli", atasat la mai vechiul "corn si lapte", desi Ministerul Agriculturii a deblocat deja pentru acest program 13 milioane de euro, din care 10 milioane din fonduri europene, doar pentru anul scolar 2010-2011.
Licitatiile pentru intreaga desfasurarea a programului "lapte, corn si mere" au avut loc la nivelul consiliilor judetene, deci, teoretic, ar exista deja doua institutii care sa asigure corecta si transparenta derulare a programului.
Transparenta, in acceptiunea termenului, ar insemna sa fie cunoscute toate detaliile referitoare la un act administrativ.
In cazul de fata, nu este suficient doar numele firmelor care au castigat licitatia, ci si subcontractele realizate de acestea, astfel incat sa fie vizibila sursa de aprovizionare cu mere.
Pe scurt, era bine sa se stie ce fel de mere mananca elevii, romanesti sau din import, cine efectueaza importul sau din care loc al Romaniei este adus fructul, cu numele furnizorului cu tot. Ei bine, fix in acest punct informatia este diluata, acoperita, ingropata.
In conditiile in care fermierii romani se plang ca nu au piata de desfacere, ca nu pot patrunde in reteaua supermarketurilor, ca sunt batuti in tara lor de fructele produse in tarile europene, state care asigura o subventionare generoasa a agriculturii, programul "mere in scoli" era un prilej ideal pentru a ajuta pomicultura din Romania. De a da sens practic sloganului "sa mancam romaneste".
Fiind vorba despre un program national, el putea fi insotit de obligativitatea asigurarii marului din productia interna. Fiindca aici nu mai vorbim despre piata libera, cerere si oferta.
Exista un pret maximal pentru fructul din pachet. Dar se pot face artificii in interiorul acestui plafon, mai ales daca marul provin
