O studentă română citeşte, la o facultate din Sorbona, un referat pe o temă din dreptul muncii.

Între altele, evocă situaţia aşa-zişilor „paraziţi sociali“, adică a celor fără slujbă din România de ieri, hărţuiţi de miliţie, arestaţi, condamnaţi. Profesorul o întrerupe: „Exageraţi, domnişoară. Doar nu vreţi să ne faceţi să credem că în ţara dv. munca era obligatorie? Unde s-a mai pomenit aşa ceva?" Noroc cu o studentă rusoaică. Îşi susţine colega cu exemple din ţara ei. Dar profesorul de dreptul muncii tot îndoit rămâne. O masterandă atrage atenţia profesoarei de relaţii internaţionale de la o şcoală superioară din Paris (franţuzoaică diplomată la Harvard) asupra riscului de a susţine că dispariţia lagărului comunist a fost un fenomen negativ care a dezechilibrat mapamondul politic şi a permis americanilor să devină un jandarm mondial. Antiamericana cu studii în SUA o ţine pe a ei: existenţa lagărului comunist a fost benefică pentru relaţiile dintre state. Mai mult: doar prezenţa URSS pe scena politică a lumii ar fi permis statelor mici să obţină drepturi egale la ONU şi în alte organisme internaţionale.

Poate vreţi să ştiţi ce teme de examen se dau la câte o universitate din Franţa. La Cergy-Pontoise, la o universitate înfrăţită cu aceea din Santiago de Cuba, prin graţiile preşedintei, o pro-castristă învederată (şi inveterată), le-a recomandat celor care doreau să înveţe spaniola spre a deveni profesori cu gradul II un manual al altui simpatizant al lui Castro în care figura o temă despre etapele construirii democraţiei socialiste în Cuba. Iar o altă mare doamnă a universităţii franceze, preşedintă la Paris-VIII între 1987 şi 1991 şi apoi directoare pentru învăţământul superior în Ministerul Educaţiei Naţionale din guvernul Jospin, juristă de formaţie, a publicat un studiu, intens recomandat câtorva promoţii de studenţi, în care aprecia Constituţia cast