La 86 de ani, dramaturgul promovat de regimul comunist încă îl laudă pe Ceauşescu, despre care spune că a făcut numai lucruri pozitive. A scris 140 de piese, dar celebritatea i-a venit din altă parte. Sursa: VLAD STĂNESCU
Pe oricine ai întreba despre el ţi se va spune că e o relicvă. Are 86 de ani şi, conform datelor statistice, e cel mai prolific dramaturg român al tuturor timpurilor. A scris peste 140 de piese de teatru, însă nu crede că lear fi citit cineva pe toate. Taică-său a făcut puşcărie politică, dar el a fost un protejat al regimului comunist. Înainte de ’89, a fost unul dintre puţinii artişti studiat în şcoală încă din timpul vieţii.
N-a avut niciodată carte de muncă, dar are două pensii şi o indemnizaţie viageră. Scrie şi editoriale, pe bani frumoşi. A rămas în memoria colectivă recentă ca un personaj enervant. Se întâmpla pe când, ca director al televiziunii publice, a hotărât să apară pe sticlă, în fiecare seară, la oră de maximă audienţă, cu o tabletă în care povestea ce visase el în acea zi. Cele mai multe înjurături şi le-a luat însă după ce a organizat Revelionul din 1994, catalogat de toată lumea drept cel mai catastrofal din istoria TVR. În buletin îl cheamă Petre Constantinescu. Dar nici măcar el nu mai răspunde la acest nume. E vorba despre Paul Everac.
"Probabil că mă-njuraţi. Eu eram bestia!"
"Sunt demult la Cimitirul «Sfânta Vineri», m-aţi găsit întâmplător acasă!", se ia singur la mişto venerabilul dramaturg Paul Everac. Pe uşa apartamentului său dintr-o vilă de pe Pache Protopopescu sunt două plăcuţe. Pe prima scrie: "Diţi şi Petre Constantinescu", iar pe a doua: "Nu primim vizite neanunţate". Ultima e, probabil, o consecinţă a vizitei nocturne, primite după Revelionul televizat din ’94, a unor cetăţeni supăraţi de calitatea spectacolului televizat, care au fost cât p-aci săl arunce de la etaj pe fost