Suntem tentati sa credem ca declinul Romaniei a inceput in '90. Adica atunci cand eram nauci, cand habar nu aveam pe unde si incotro mergem, cand credeam pe oricine si in orice.
Recent, omul numarul unu al evenimentelor decembriste a reluat o mai veche minciuna, "recunoscand" ca habar nu aveau de economie, dar ca cineva trebuia sa conduca tara. "Destoinicia" si "harnicia" cu care si-au umplut buzunarele ne spune altceva.
Pregatiti profesional si ideologic dupa conceptele Moscovei sovietice, au inchis in graba granitele tarii pentru cei care ar fi putut, cu experienta si cu banii lor, sa contribuie la dezvoltarea economico-sociala si modernizarea Romaniei, acceptand in schimb "investitii majore" in costume de "blugi" si acadele sintetice.
Lacomia si frica sa nu piarda ceva din avutia tarii, care li se cuvenea de drept, au fost ascunse in spatele celebrului slogan "Nu ne vindem tara", pe care, fericiti ca eram bagati in seama, l-am urlat pana ni s-au uscat bojocii.
Fara sa stim ce facem, aratam tuturor ca suntem alaturi de noua dictatura, gonind pe cei care ar fi putut sa ne ajute, punand in schimb umarul la promovarea hotiei si a incompetentei.
Dupa cum s-a vazut, nu valorile au fost duse la varf, ci tot ce putea fi manevrat, tot ce putea fi santajat cu dosare ascunse prin arhivele securitatii sau ale militiei, doua institutii care au avut si inca mai au un rol hotarator in actuala situatie a tarii noastre.
Totul pentru a bloca orice si pe oricine ar fi putut schimba planurile marsave hotarate cu mult timp inainte.
Era clar ca, din momentul in care s-ar fi instalat in tara noastra, marii investitori ar fi fost urmati de altii mai mici, dar asta ar fi dus la o schimbare rapida a sistemului meschin, iar azi, cand alte tari din fostul bloc sovietic se schimba odata cu Europa, am fi putut
