Stiinta "noua" preia, adesea, cu un succes remarcabil, precepte uitate ale stiintei "vechi". Moda retro functioneaza si in cercetare. E si cazul MICROZIMELOR - descoperite in urma cu o suta de ani de savantul francez Antoine Bechamp - elementul primordial al celulei, care permite abordarea celor mai grave boli, dintr-un punct de intelegere revolutionar
Pierre Jacques Antoine Bechamp (1816-1908) a fost doctor in stiinta, doctor in medicina, in chimie si in farmacie. Un savant urias, care a descoperit ca nu celula este elementul primordial al vietii, asa cum sustinea Louis Pasteur, ci o componenta mult mai mica a ei, pe care a botezat-o "microzyma". Pulberi microscopice aflate intr-o miscare perpetua, microzimele pot deveni noi celule, tesuturi, dar si bacterii sau virusi, dovada ca bolile nu "se iau" din afara, ci sunt create in organism, printr-un scurtcircuit produs la un moment dat in creier. Ele sunt, de fapt, procese de salvare sau de reparatie a vietii. Sunt grave numai atunci cand mediul organismului se afla in deficit: carenta de vitamina C, apa, odihna, dezechilibru emotional. Unitati de baza ale vietii organice, microzimele permit abordarea unor patologii precum cancerul sau SIDA dintr-un unghi de vedere complet diferit. O provocare ce a starnit o revolutie in mediile stiintifice din Occident.
Rolul si functionarea microzimelor
Microzimele sunt constructorii tuturor formelor de viata organizata de pe planeta. Ele sunt capabile sa fabrice:
* Enzime - necesare functionarii intime a celulelor noastre.
* Fibre complexe, reunind proteinele
* Celule. Continutul celulelor este foarte bogat in mari molecule organice. Microzimele trebuie sa construiasca aceste molecule mari, pornind de la moleculele mici, prelevate din mediul extracelular. In paralel, deseurile trebuie sa paraseasca celula. De unde importanta schimburi
