- Editorial - nr. 671 / 13 Noiembrie, 2010 Romanul s-a obisnuit cu criza economica si se descurca cum poate. Greul abia de acum incepe, cand vine iarna, iar valoarea facturilor la utilitati creste, vin cheltuielile de Sarbatori, scadenta creditelor bancare, taxele de achitat pentru scolarizarea pruncilor etc., etc. Toate necazurile noastre pornesc de la incompetenta guvernantilor, niste farisei preocupati doar de interesele lor, indiferent ca sunt prin Parlament sau Guvern. Ma mir ca nu au tupeul sa ne spuna pe fata: "Fraierilor, criza si masurile de austeritate sunt pentru voi, nu pentru noi…". Pur si simplu ti se face lehamite sa-i vezi si sa-i auzi la televizor, cam aceiasi comentatori, cum isi dau cu presupusul despre necazurile alegatorilor. Mai vine si cate un lider de sindicat, miliardar, cu indemnuri de iesit in strada, la un protest impotriva Guvernului Boc, si treaba-i rezolvata. Dincolo de mizeriile crizei, romanul inca isi mai pastreaza un obicei frumos si curat numit solidaritate. Daca, pe zi ce trece, alienarea, o boala caracteristica capitalismului, ne incearca si pe noi, la nevoie, stim, totusi, sa ne fim alaturi. Exista o povestioara interesanta, care spune ca un baietel plangea neincetat, ca nu reusea sa-l linisteasca nimeni, nici neamurile, nici prietenii. La un moment dat, s-a apropiat de el o fetita si, in cateva minute, l-a linistit. Bucuroasa, familia a intrebat-o ce i-a facut. La care, fetita le-a raspuns: "L-am sarutat si am plans si eu cu el". Doamne, dincolo de criza economica, sociala, politica, cata nevoie avem de solidaritate, sa ne fim alaturi unul altuia in momentele grele la boala, deces, persecutie din partea vremelnicilor conducatori care se cred nemuritori in nebunia lor! Se spune ca in societatea de azi romanii nu mai stiu sa comunice intre ei, ca parintii nu se inteleg cu copiii; ca rudele nu se mai cauta intre ele; ca prieteni