Cinci minute. Ultimele. Atat mi-a mai ramas inainte de plecarea trenului. Pot urca, lasand totul in urma, visand la cum va fi viata mea din aceasta gara, inainte. Pentru ca in momentele de scindare totala de viata anterioara doar visele pot ajuta. Scepticismul si negativismul nu isi au rostul in astfel de clipe.
Sau pot ramane pe aceasta banca, mult timp dupa plecarea trenului, facand planuri de “carpire” a unei vieti consumate.
Ma voi intoarce apoi, cu capul plecat, strapunzadu-mi pieptul, simtindu-l cum imi arde carnea. Cu mintea golita de imposibilitatea spiritului de a mai suporta o suferinta inutila. Pentru ca vidul mintii este pavaza sufletului meu.
Timpul se scurge. Sfasie secundele din infinitul spatiului sau, crud si nepasator. Dar eternitatea dubiului continua sa curga. Se aude trenul. Voi da raspunsul care exista in mine dintotdeauna.
Eu aleg visarea. In numele zambetului, iubirii de viata si de mine aleg sa pot visa. Pentru a ma salva. Nimic si nimeni nu ma va putea priva de dreptul meu profund uman: visarea.
http://www.youtube.com/watch?v=6eBBniJy0tg Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Cinci minute. Ultimele. Atat mi-a mai ramas inainte de plecarea trenului. Pot urca, lasand totul in urma, visand la cum va fi viata mea din aceasta gara, inainte. Pentru ca in momentele de scindare totala de viata anterioara doar visele pot ajuta. Scepticismul si negativismul nu isi au rostul in astfel de clipe.
Sau pot ramane pe aceasta banca, mult timp dupa plecarea trenului, facand planuri de “carpire” a unei vieti consumate.
Ma voi intoarce apoi, cu capul plecat, strapunzadu-mi pieptul, simtindu-l cum imi arde carnea. Cu mintea golita de imposibilitatea spiritului de a mai suporta o suferinta inutila. Pentru ca vidul mintii este pavaza sufletului meu.
Timpul se scurge. Sfasie secundele din infinitul
