O lume veche, cu obiceiurile şi tradiţiile ei, care abia mai pâlpâie în faţa curentelor moderne şi a influenţei Occidentului, este creionată în pagini de jurnal de unul dintre maeştrii condeiului, Constantin Argetoianu.

Un oraş în care străzile erau pavate cu scânduri de lemn, unde noroiul năvălea cu fiecare ploaie şi unde praful te acapara în zi toridă de vară, este descris de Constantin Argetoianu în „Pentru cei de mâine: amintiri din vremea celor de ieri“. Ultimele rămăşiţe din vechile obiceiuri, din vechile tradiţii moştenite din bătrâni, sunt descrise în paginile jurnalului său. „Cine a trăit înainte de 1877 a cunoscut o cu totul altă viaţă... Lumea veche cu obiceiurile şi cu tradiţiile ei, pe care curentele moderne şi influenţa Occidentului începuseră deja să le clatine, face loc unei lumi noi. Libertatea de mişcare şi porţile deschise tuturor posibilităţilor au incitat pe fiecare să iasă din liniştea vieţii patriarhale, limitată între cele câteva ziduri ale cerdacului sau ale divanului strămoşesc, şi să se arunce în învălmăşeala străzii.

Mărturiile acestei lumi vechi, mai ales în ceea ce priveşte mentalitatea şi sensibilitatea oamenilor, sunt din nefericire puţine“. Printre acestea se numără şi însemnările lui Constantin Argetoianu, care au la bază poveştile de viaţă zugrăvite de părintele său şi care ne ajută astăzi să reconstituim imaginea unei Craiove vechi şi pline de farmec.

Din vremuri demult apuse

Poveştile de viaţă care sunt astăzi rânduri scrise într-o carte vorbesc de o lume dispărută, o lume în care lucrurile erau rudimentare încă.

Erau vremuri în care pruncii prăpădiţi erau înveliţi în blană de iepure şi puşi după sobă, căci pe acea vreme nu existau „couveuse-le“ artificiale, sau când îngrijirile medicale erau îndeplinite de un singur medic, „un fel de felcer“. „Pe atunci, în Craiova, îngrijirile medicale