Nimanui nu-i datorez atit de mult ca inteleptului Antonel Grosu. El insusi era un exemplu de urmat pentru cei care doreau sa "nu bage mina". Putini stiu cum arata Iasul acum doua decenii. Si mai putini stiu ceva despre saracia lucie care domnea peste tot. Initiativa era blamata si executantii nu aveau dreptul sa propuna solutii. Cind campania electorala din anii 1992, extrem de lunga si dificila, a desemnat viitorul primar de Iasi, directorul Antonel Grosu mi-a dat un telefon care a fost o placuta surpriza: - O sa va ajut, domnule primar. Ma intrebam in ce sens ma poate ajuta directorul regiei de gospodarie comunala. Orasul era vraiste, ghenele de gunoi miroseau ingrozitor, ciinii vagabonzi dominau strazile si varsatorile de gunoi inconjurau asasin orasul. Am facut o vizita rapida la regie si am avut o discutie cu directorul Antonel Grosu, care atunci era secondat de inginerul sef Mihai Teodorescu. - O sa va placa orasul, domnule primar. Eram convins ca mi se servea ceea ce doream sa aud. Saracia imi taiase mult din elan si in minuni nu prea credeam. - Chiar cu saracia asta, putem sa avem un oras curat, spune directorul. Deloc optimist, aprob cu jumatate de gura. Antonel Grosu stia cam tot ce se putea sti despre administratie si vasta sa experienta era o adevarata comoara pentru cei care ar fi vrut sa profite. In plus, omul acesta era de o sinceritate rar intilnita si, nativ, era constituit sa aiba doar prieteni. Cu putina retinere, il consideram, dupa putin timp, principalul sfetnic si uneori chiar abuzam in a cere sfaturi de la el. - Legea nu permite, domnule primar, ma avertiza, arunci cind era cazul. - Dar pot eu cunoaste toata legislatia? Sint legi vechi care sint valabile si legi noi care apar ca ciupercile dupa ploaie si toate se bat cap in cap, suspinam cu naduf. - Dar raspundeti, deoarece dumneavoastra luati deciziile. - Dar semnaturile specialistilor ce rol