Romanii nu au curaj, romanii sunt lasi, romanii se complac. Romanii stau la cozi pentru ajutoare, romanii prefera sa nu munceasca si sa traiasca din somaj.

Romanul are mentalitate de sclav. Cam acestea sunt "diagnosticele" pe care le auzim, in repetate randuri, cand vine vorba despre poporul din care facem parte cu totii.

Fiecare dintre noi a pus macar unul din aceste "diagnostice" poporului in mijlocul caruia traieste, fie ca ii place sau nu. Fiecare dintre noi este un leu in adancul sufletului lui, dar imediat gaseste scuza perfecta: "Singur nu pot schimba nimic".

Cam asta cred ca isi spun 20 de milioane de romani: "Eu as face, eu as iesi in strada, eu as lupta, dar sunt singur". Si gata. S-a rezolvat. Suntem un popor de oameni singuri, cu idei, dar fara sprijinul celor din jur. Asa sa fie?

Este clar, acum, ca Romania sufera de sindromul Stockholm, pentru ca manifesta aceleasi simptome:

"Atunci cand o persoana traverseaza o situatie limita, in care sufera abuzuri, privare de libertate, se confrunta cu teamade violenta sau moarte, se naste o tensiune interna care genereaza incercarea disperata de aparare impotriva abuzului.

Mecanismul de aparare care apare in aceasta situatie este identificarea cu agresorul. Pentru a face fata situatiei, victima preia atributele agresorului, comportamentele acestuia, se identifica cu cauza sa. Ajunge chiar sa-si adore agresorul", spun specialistii.

Romania a fost agresata timp de 45 de ani, timp in care tara a avut doi agresori, Gheorghe Gheorghiu-Dej si Nicoale Ceausescu.

Dupa acesti 45 de ani, este normal ca Romania sa manifeste sindromul Stockholm, sa-si iubeasca agresorii. Asa ca si actualii agresori ai acestei tari si ai acestui popor sunt in siguranta.

Adoptand in continuare "politica fricii", abuzul social si chiar poli