La Nucşoara de Argeş, ţuica de Piteşti, zisă şi "Ochii lui Dobrin", "fierbe" până la 32 de grade. Acciza, inamicul nr. 1, o poate arunca în istorie. Sursa: VLAD STĂNESCU
1 /.
Moroşenii au horinca de 50 de grade. Oşenii, mai cu moţ, o duc până la 52. În restul Ardealului tot 50 e media. Cu toţii îi iau în râs pe argeşeni, care, cu ţuica lor de Piteşti, abia se apropie de 30. Cică: "Aia-i ţuică fiartă doar o dată"! Dar atât celebra pălincă de la Turţ, cât şi ţuica de Argeş, cunoscută şi drept "Ochii lui Dobrin", sau "Doi ochi albaştri", au acelaşi duşman comun, cu nume modern şi înfiorător: "Acciza".
Ţuicării au fost la poalele sudice ale Făgăraşilor de sute de ani, dar parcă niciodată licoarea cu aromă de prune n-a fost mai ameninţată. Un litru din distilatul de prune făcut de ţăranii din Nucşoara se vinde cu o sută de lei, iar acciza pentru el ajunge şi la opt lei. Cazanele de aramă fierb borhotul din ce în ce mai rar.
Povernele de pe Râul Doamnei
La Nucşoara, sat azvârlit de Dumnezeu pe culmile care împresoară Râul Doamnei, apă ce vine din creierii Făgăraşilor, ţuica se face încă de pe timpul lui Mihai Viteazul. Nu e tare, dar nici moale, pe undeva între 27 şi 30 de grade tărie.
"Dacă-i dai românului două pahare de pălincă, le bea la fel ca pe ţuică! Îi cade’n călcâie şi nu mai e bun de muncă! D-aia o facem noi aşa...", explică, pe un ton ştiinţific Cornel Berevoianu, primar peste Nucşoara, a doua comună ca întindere a ţării, cu peste 45.000 de hectare şi cu doar 1.500 de săteni.
În cătun au mai rămas doar cinci poverne, sau căzănii, cum le zic nucşorenii cazanelor ţigăneşti de cupru în care toamnă de toamnă îşi fierb fructele să facă ţuică. Povarna lui Vali Şerban duduia ieri, plină ochi cu borhotul de prune care a stat la fermentat trei săptămâni. Capacul e lipit regulamentar cu un amalgam cl
